De ce am aruncat cu cartofi în maşina primarului din Sinaia?

Pentru că nu am avut căramizi în balcon (acesta ar fi răspunsul în variantă prescurtată).

În urma unei discuții cu un amic, am decis să scriu şi varianta “prelungită” a poveştii.

Sper că aceste rânduri vor fi citite şi înțelese de cât mai mulți, mai ales în Sinaia, oraşul meu natal pe care încă îl port în suflet aşa cum era odată…

Nu sunt nici primul şi nici ultimul care afirmă asta, orice om care are cât de cât creier în cap şi e dispus să şi-l folosească, nu poate să nu ajungă la această concluzie simplă şi logică : Pentru 99,99% din populație, a vota este inutil :

Politicienii sunt susținuți cu bani, foarte mulți bani, de nişte oameni bogați. Firmele de publicitate şi televiziunile ştiu asta, şi încasează sume astronomice din campaniile electorale. Povestea cu “campaniile de strângere de fonduri” de la cetățenii obişnuiți nu este decât praf în ochii “prostimii”… Deşi sunt convins că mulți oameni sunt ferm convinşi că aşa e, este absurd să crezi că banii pentru campania “independentei” Elena Băsescu au venit de la oamenii de rând, pe care brusc i-a cuprins nevoia de a îşi împărți salariile şi pensiile lor amărâte cu această copilă analfabetă cu buzele înțepate de albine. Se vorbeşte de sute de mii de euro, dar trebuie sa fii bătut în cap să crezi asta. Viața unui copil de bani gata de nivelul ei nu e deloc ieftină, şi dacă adaugi la asta şi cheltuielile cu campania, pun pariu că e vorba de un numar format din 7 cifre…

Odată eliminata această “poveste”, întrebarea logică este: De ce oamenii foarte bogați îi susțin pe politicieni? Iar răspunsul, extrem de simplu şi la mintea unui copil de 6 ani este următorul: Oamenii ăştia nu au ajuns bogați făcând acte de caritate. Ba chiar dimpotrivă: au ajuns bogați fiind extrem de zgârciți, şi chiar lipsiți de scrupule. Pentru ei, campania electorală este o afacere: Investesc în candidatul X, ştiind SIGUR că asta îmi va aduce PROFIT. Următoarea întrebare, la fel de logică, este: “Dacă în loc de candidatul X câştigă candidatul Y?” Poți să rişti să pierzi o sumă mare de bani, şi să nu te alegi cu nimic. Oamenii bogați (nu le spun “oameni de afaceri” pentru ca în Romania, cel puțin, nu există afaceri, ci doar speculă cu banii publici) înțeleg perfect asta, şi analizează sondajele, ştiind bine cine are cele mai multe şanse, şi cine este pe locul 2, şi îi “susțin” pe ambii candidați cu aceleaşi sume de bani. Nu le pasă ce nume e scris pe uşa primarului… Oricine ar fi acest primar, tot de ei trebuie să asculte, tot interesele lor trebuie să le protejeze, nu interesele prostimii care votează… Nu numai la noi se întâmplă asta, în Statele Unite aceleaşi corporații au contribuit la campaniile ambilor candidați la preşedinție cu aceleaşi sume de bani. Lucrurile acestea se ştiu, pentru că au fost făcute publice (nu şi sumele reale).

Atunci, de ce să votez? De ce să particip de bună voie la această mascaradă numită “alegeri democratice?”. Am avut multe discuții cu prietenii, şi cred că argumentul cel mai enervant pe care l-am auzit a fost “Toți fură, dar măcar ăsta face ceva”… “face ceva”… Să accepți că eşti mințit, şi să nu înțelegi cât da rău eşti mințit, este, după părerea mea, forma supremă de imbecilitate. Am auzit odată un citat genial în filmul “Sin City”. Îl voi lăsa în forma originală, deşi nu sunt un mare fan al americănismelor care au dat năvală în Romania, dar sună al naibii de bine aşa cum a fost spus de senatorul Roark:

“Power comes from lying. Lying big, and gettin' the whole damn world to play along with you. Once you got everybody agreeing with what they know in their hearts ain't true, you've got e'm by the balls”…

“Puterea vine din minciună. Să minți mult şi să-i convingi pe toți să te urmeze. Când i-ai făcut pe toți să fie de acord cu ceea ce ei ştiu în sufletul lor că nu este adevărat, atunci îi ai la mână”…
Evident că autorul acestei replici înțelege perfect pe ce lume trăieşte, şi a mai şi avut talentul de a o exprima într-un mod atât de plastic şi lipsit de echivoc.

Din păcate lumea este plină de naivi, şi din cauza lor se perpetuează această minciună numită “democrație”. Pentru că, odată acceptat adevărul a ceea ce am spus mai sus, concluzia LOGICA finală este că, pentru 99,99 % din oameni, a vota este inutil. Ei, alegătorii nu contează DELOC în calculele politicienilor, decât ca sursă de impozite şi ca masă de manevră. Pentru politiceni, alegătorii există doar în preajma alegerilor.

Există desigur şi ceilalți 0,01% dintre alegători, pe care îi înțeleg de ce merg la vot: Au un interes direct, strict material, ca un anumit candidat să câştige.

Nu m-au interesat, aşadar, absolut deloc ultimele alegeri pentru primăria orasului Sinaia, din Iunie 2008. Eram în țară, din nefericire pentru mine, şi a trebuit, vrând-nevrând să “înghit” metodele caragialeşti de a face campanie electorală în Sinaia: pomeni electorale cu mici şi bere la bulevard, maşini care patrulau prin oraş cu difuzoare asurzitoare şi cu un fel de sicriu gigantic pe care era pusă poza candidatului şi convoaie de maşini împodobite cu stegulețe, maşini care treceau zilnic prin oraş şi claxonau asurzitor. Dintre toate formele de campanie electorală imbecilă, asta cu convoiul de claxoane mi s-a părut de departe prostia supremă. Care era practic mesajul lor :

“E ora 4, tocmai v-ați întors de la serviciu, şi probabil că vreți să dormiți. Ei bine, nu puteți să dormiți, că trecem noi şi vă claxonăm la cap, fără să spunem nimic concret, fără să facem nici o promisiune pe care oricum nu o vom respecta. Iar voi, ca o turmă de vite imbecile şi lipsite de creier, nu numai că nu veți fi scandalizați de gălăgia noastră, dar vă veți şi înghesui la vot duminică !”

Doamna A. din blocul vecin devenise brusc interesată de politică. Am întâlnit-o în oraş, când mi-a dat o hârtie cu poza primarului şi o brichetă. Am luat hârtia, am luat şi bricheta, şi am întrebat-o, în timp ce aprindeam bricheta: “De ce îmi dați sursă de foc şi combustibil? Probabil că vreți să folosesc bricheta ca să aprind hârtia, nu?” Ceea ce am şi făcut…

Vecinul meu de la etajul de sus şi-a pus un afiş imens cu numele şi poza primarului Vlad Oprea, şi m-a rugat să ancorez afişul lui în partea de jos în balconul meu. Am acceptat asta, cu doza de umor şi bunătate sufletească ce mă caracterizează. Afişul ar fi fost pus oricum acolo, şi ar fi găsit altă metodă sa îl ancoreze, ar fi fost inutil sa nu fiu de acord…

Sigur, îmi manifestam cât puteam eu de zgomotos disprețul față de toți aceşti politicieni gureşi şi mincinoşi.. Am avut multe discuții cu o prietenă la care țin foarte mult, şi care nu se ştie din ce motiv era hotărâtă sa-l voteze pe acelaşi Vlad Oprea. Il disprețuiam şi pe el ca şi pe ceilalți, pentru că el deja FUSESE primar şi nu mă impresionase cu nimic…

A venit şi ziua alegerilor…. Mi-era absolut indiferent care dintre hoții de pe listă ajunge stăpânul averii oraşului… Nu m-am uitat deloc la ştiri, nu m-a interesat deloc cine iese primar…

Dar în acea noapte de Duminică spre Luni, ( la ora 2.30 dimineata !!! ) un vacarm asurzitor m-a aruncat din pat. În ciuda “termopanelor” de foarte bună calitate, se auzea un zgomot înfiorător de claxoane, şi am ieşit speriat în balcon. Spre oroarea mea, mi-am dat seama imediat ce se întâmplase: Număraseră voturile, şi Oprea ieşise din nou primar. Bucuria prinderii ciolanului era atât de mare, încât strânseseră o coloană de vreo 100 de maşini, care mergeau prin tot oraşul şi făceau o gălăgie infernală. Oroarea mi-a fost amplificată de faptul că erau escortați de maşina poliției, poliție unde eu ar fi trebuit să sun ca să reclam deranjarea ordinii şi liniştii publice la ora aia… M-am uitat în jur după ceva cu care să arunc… orice. Nu am găsit decât nişte cartofi şi nişte ceapă puse de maică-mea într-o lădiță în balcon, aşa că am aruncat cu alea…

Aşa le mulțumea primarul din Sinaia celor care îl votaseră:

“Aşa vă trebuie, adunatură de proşti ce sunțeti! M-ați vrut primar, şi uitați că sunt primar. Si primul lucru pe care îl fac ca să vă arăt cât de mult vă respect şi cât de mult îmi pasă de voi e să vă trezesc cu noaptea în cap, fără să îmi pese că poate sunteți obosiți, că vreți să vă odihniți, şi că peste 5 ore vă treziți să plecați la serviciu. Nu îmi pasă că poate aveți copii mici, care acum urlă şi o să vă mai ia o oră să îi liniştiți şi să îi puneți la somn, pentru ca să vă puteți odihni şi voi… Nu îmi pasă că poate sunteți bătrâni şi nu o să mai dormiți deloc în noaptea asta”….

Inutil să mai spun cum a fost perceput gestul meu…Toți retardații au crezut că “m-am ofticat că a iesit Oprea primar”… Aş fi aruncat cu cartofi în maşina ORICUI mă trezea la ora aia… Dar într-o țară în care anormalul a devenit regulă socială acceptată, reacția mea absolut normală de revoltă la un aşa gest nesimțit şi lipsit de orice urmă de civilizație a fost percepută ca anormală… Sigur, nu spun că toți sinăienii ar fi trebuit să îşi arunce zarzavaturile pe maşina primarului… Dar macăr să se arate în vreun fel scandalizați de gestul lui…

Viața merge înainte… vecinul de la 4 şi cu doamna A. nu mă mai bagă în seamă când trec pe acasă si îi întâlnesc (ceea ce mă lasă rece)…

“Mama primarului” îşi face pensiuni peste pensiuni… Doamna A. îşi face şi ea pensiune… De fapt, se defrişează şi se construieşte într-un ritm infernal, fără nici un plan concret de urbanism… Sinaia a devenit o adunatură de vile care mai de care mai ciudate şi mai în disonanță cu peisajul… oraşul meu se va numi în curând “Prelungirea Pipera Nord”… Avem şi o telegondolă, care însă nu pleacă din oraş, ci de la jumătatea muntelui, aşa că va mai trebui făcută o telegondolă care să îi ducă pe oameni la telegondolă…

Vecinului de la etajul 4 i-a făcut primarul piață de zarzavaturi…

Minunea de Pasti

3 copii au fost împuşcați în cap cu câteva zile înainte de Paştele catolic…

Căpitanul unui vas american de marfă a ajuns să fie capturat pe o barcă de salvare în largul coastelor Somaliei, cu 4 pirați care aveau armele îndreptate spre el.
Un vas de război american a venit în zonă, s-a apropiat de bărcuță şi după multe negocieri şi după o lungă aşteptare, ca să îi obosească pe pirați, puşcaşii marini i-au împuşcat în cap pe 3 dintre pirați, şi l-au capturat pe al 4-lea…
O poveste cu final previzibil, având în vedere uriaşa diferență între cei 4 pirați cu Kalaşnikoave şi echipajul ultra-instruit şi ultra-dotat al vasului de război. Decizia de a-i împuşca pe cei 3 a fost cât se poate de logică în acele condiții... Se spune că “atunci când ridici sabia, de sabie vei pieri”… Când ai un Kalaşnikov în mână trebuie să te cam gândeşti că poate sa-ți treacă prin minte orice, chiar şi un glonț de mare calibru…

DAR… Ce m-a enervat a fost mizeria mediatică ce a urmat acestui incident. După ce l-au schimbat pe căpitan de haine (că ale lui erau pline de sânge şi creier că doar explodaseră nişte căpățâni foarte aproape de el, plus că pun pariu că şi pantalonii îi erau murdari pe interior – reacție perfect normală la aşa stress) l-au îmbrăcat în haine de puşcaş marin, i-au pus şi o şapcă cu însemne militare, după care l-au filmat. Desigur că a vorbit cu preşedintele Olaba la telefon, desigur că preşedintele l-a felicitat… Desigur că toate canalele TV au “dat în vileag” directivele trimise de preşedinte puşcaşilor marini : “faceți tot ce este necesar pentru salvarea căpitanului” MAAAMAAA…. Mi-am zis în gândul meu… Noroc cu el…
Îmi şi imaginez, stăteau ăia ca proştii pe vasul de război, şi se scărpinau în posterior, şi se întrebau : “Ce să facem Dorele?” şi ăla răspundea: “Nu ştiu, să mor io…” După care vine ordinul preşedintelui : “faceți tot ce este necesar!” La care Dorel şi-a tras o palmă peste frunte : “Să moară mama dacă mă ducea capu… Ce preşedinte deştept avem !!! hai să facem tot ce este necesar “ Eu deja aşteptam următoarele directive prezidențiale:
”Cetățenii americani să ştie că apa caldă e mai caldă decât apa rece”, sau
“Când ieşiți din casă, vă rog să folosiți uşa, mai ales dacă locuiți la etajele superioare” Sau.. “ Vă ordon să opriți maşinile înainte de a coborî din ele” Sau, de ce nu, vorba eternului Băsexu : “Iarna nu-i ca vara !”

Toate canalele de televiziune au prezentat salvarea căpitanului ca pe un “miracol de Paşti” … şi ASTA m-a umplut de nervi… AŢI ÎMPUŞCAT ÎN CAP 3 COPII CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 16 ŞI 19 ANI… Ce dracu’ e miraculos în asta ?? Gata, i-ați împuşcat, foarte bine, bună treabă, medalii, chestii… dar lăsați-o aşa ! De ce au dat conotație religioasă evenimentului? Ar fi fost un miracol dacă Dumnezeu le înnoda bieților copii țevile la arme, după care îi muta cu barcă cu tot pe pajiştea din fața Casei Albe… AŞA ar fi dovedit Dumnezeu că există, şi că are simțul umorului… Îți dai seama ce moacă ar fi făcut Olaba dacă se trezea cu 4 somalezi şi un căpitan care tocmai a făcut pe el, cu barcă cu tot , între jucăriile fetițelor lui din curtea casei ? Asta DA minune de Paşti!
Şi ca să fie miracolul complet, poate că Dumnezeu ar fi făcut în aşa fel să le dea şi nişte mâncare şi o speranță la un viitor mai bun bieților copii-pirat…
Pentru că în toata povestea asta cu miracolul de Paşti, nu am auzit pe NIMENI să se întrebe DE CE ajung copiii ăia să atace vapoare? Răspunsul nu ar fi pe placul americanilor, foarte convinşi (şi NU glumesc) că Dumnezeu e american.
Somalia, ca şi multe alte țări din lumea a 3-a e ŢINUTĂ în săracie, NU VREA nimeni să le meargă bine. Cine a auzit de “asasinii economici” ştie la ce mă refer. Nu sunt poveşti, nu e teorie a conspirației, sunt FAPTE dovedite şi foarte cunoscute. Americanii au nevoie de mână de lucru ieftină şi de oameni săraci care să nu consume prea mult… Nu ştiu câți oameni se gândesc că 300 de milioane de americani consumă aproape un sfert din resursele planetei şi că dacă toți ar consuma resurse cum consumă americanii, ne-ar trebui 3 planete şi jumătate…
In condițiile de sărăcie şi lipsă a educației, traiectoria acelor copii într-o țară plină de arme a fost una previzibilă... Nu încape nici o îndoială că au fost extrem de naivi, needucati şi complet inconştienți… Orice om cu un minim de inteligență ar fi înțeles că nu te poți pune cu o fregată americană şi că situația, oricum ai întoarce-o e de “şah-mat” împotriva ta.
Mă întreb însă de câte ori a mers nemâncat la culcare copilul – terorist şi de câte ori a mers nemâncat la culcare puşcaşul marin care l-a ucis….
Poate că Dumnezeu CHIAR ar fi trebuit sa facă un miracol acum un an de Paşti şi pentru acei somalezi, şi să le dea acelor copii câte o casă cu frigider şi ceva mâncare în frigider, înainte să ajungă să fie omorâți de alți oameni ca şi ei, dar care au casă cu frigiderul plin şi 2 maşini imense la scară… Cred că lumea are nevoie de mai puțină spălare de creiere religioasă şi de mai multă sinceritate…
Cât despre un alt puşcaş marin, cel care l-a omorât pe Teo Peter… Oare ce a zis Dumnezeul american despre el?

Junkanoo, Valentine's Pay si prostia la romani

Propun o noua sarbatoare traditionala romaneasca : Junkanoo. Odata pe an, de 14 August (sa zicem), romanii sa defileze pe strazi imbracati in costume facute din carton si hartie creponata viu colorata, si sa danseze in zgomot de talangi de vaca , tobe din piele de capra si fluiere.
Vi se pare ridicol, nu? Intrebare: Cu ce e mai ridicol acest obicei din Bahamas decat obieciul recent devenit traditional romanesc numit “Valentine’s Day”?
Nici unul , nici altul nu sunt traditii romanesti. Romanii au imbratisat “Valentine’s Day” cu aceeasi frenezie stupida cu care imbratiseaza limba anglo-americana. Romancele merg la “shopping” in Romania… DE CE? De ce pitipoanca romanca nu mai poate sa spuna “am fost la cumparaturi”? De ce are senzatia ca e mai deosebita cand spune cu un ton afectat tuguindu-si buzele siliconate rujate intens: “am fost la shopping, draga…”? De ce avem badigarji peste tot? Ce s-a intamplat cu bietii paznici? De ce la Realitatea TV scrie cu litere mari pe ecran “BREAKING NEWS” cand transmit stiri IN ROMANIA, IN LIMBA ROMANA , DESPRE ROMANI? De ce majoritatea firmelor ROMANESTI au nume americanesc? Si nu ma refer la mari firme de import-export, ci la bietele dughene de cartier… As putea sa pun pariu ca mai mult de 80% din cainii din casele romanilor de la oras au si ei nume americanesc.. Bobby, Puffy, Blackie… De ce? De ce ii maimutarim pe americani? De ce i-am ales tocmai pe EI? Am ajuns sa ii cunosc foarte bine si sincer sa fiu nu ma fascineaza cu nimic. Ba chiar dimpotriva, sunt un popor de oameni cu creierul spalat, inculti si supusi constrangerilor unui sistem mult mai autoritar-comunist decat cel din Romania de pana in ’89… O tara in care obezitatea a luat forme inspaimantatoare, o tara in care se vand 75% din medicamentele produse pe tot Globul.. Asta sa fie “visul american”?. Si faptul ca ii maimutarim e cu atat mai ridicol pentru ca ei nici nu prea au auzit de Romania, si chiar daca ar auzi, nu le pasa. De ce nu ii maimutarim pe japonezi, de exemplu?
A fost mult pana cand televiziunile au “prins” ideea folosirii in scop pur comercial a acestei sarbatori (de-aia eu o numesc Valentine’s Pay”). Restul a venit de la sine. Mentalitatea de turma si-a facut treaba. Randuri-randuri de boi decerebrati au inceput sa dea navala in magazinele incarcate cu inimioare de ciocolata, bijuterii, pernite in forma de inimioara si alte kitchuri ingrozitoare…. Niciunul dintre acesti nevinovati nu a stat o secunda sa se gandeasca: De ce fac io asta? Pitzipoancele au speculat si ele pe loc ocazia… Cum sa mai indraznesti in ziua de azi, in Romania, sa-i spui uneia : “Draga mea, te iubesc atat de mult incat as muri pentru tine cu zambetul pe buze… Dar oricat de mult te-as iubi, aceasta imitatie americanofila ma calca in asa hal pe nervi, incat poti fi SIGURA ca tocmai azi nu vei primi NIMIC de la mine”. Ai fi pus la zid imediat si considerat “ciudat” daca nu ai vrea s-o scoti in oras tocmai in ziua AIA, pe motiv ca ai CREIER in cap si refuzi sa te incolonezi doar pentru ca asa vrea Proteveul.
Ne-am bucurat cu totii cand am scapat de rigorile comuniste care obligau oamenii sa poarte uniforme, nu numai uniforme textile, ci si de limbaj si comportament… E trist ca natia romana a ajuns la un asa nivel de indobitocire incat acum poarta uniforma rosu-alb-albastra de buna-voie, ba mai mult decat atat, este scandalizata daca o critici.
Ce e mai trist e ca nu te mai poti ascunde. Unde sa mai fugi cand pana si prin televizor dau navala la tine in casa stirile despre ce i-a luat Iri lu’ Moni de Valentine’s , ce masina i-a bagat sub cur nu stiu ce bosorog gras si impotent pitipoancei lui de 18 ani sau in ce restaurant si-a scos nu stiu ce fotbalist manelist gajica de 14 Februarie…
Te refugiezi pe National Geographic si Discovery si strangi din dinti si astepti sa treaca zilele alea.. pentru ca sunt multe…
Nu m-am mirat cand popa din satul bunicii a renuntat la parohie, pe motiv ca babele nu s-au prezentat la slujba lui de alungare a spiritelor rele de Halloween…
… Dar m-am mirat si m-am intristat in acelasi timp de 1 Martie 2008, in Bucuresti… Am mers acolo sa vizitez o prietena, si i-am oferit un martisor. Am cutreierat apoi impreuna prin magazine, unde erau cozi interminabile la… martisoare. Pe toate strazile, pe toate tarabele, milioane de martisoare… Cu toate astea, toata ziua, din miile de femei pe care le-am intalnit, nu stiu daca am vazut patru sau cinci care PURTAU martisoare.
Las’ ca e mai bine asa. Acum avem Valentine’s Pay, Halloween, si e doar o problema de timp pana cand Armata Romana va defila pe sub Arcul de Triumf de 4 Iulie… Oricum Romania s-a dus dracu’ de mult. La Otopeni ar trebui sa scrie “Welcome to Rommerica”.